Limba Italiană

Alfabetul italian are doar 21 de litere. Literele: j, k, w și y nu există în limba italiană, cu excepția cuvintelor împrumutate din alte limbi.

 Dante Alighieri a fost un poet italian și este adesea denumit “Tatăl limbii italiene

Limba italiană standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana.

Similitudinea lexicală a limbii italiene cu franceza este estimată la 89%, cu limba spaniolă și portugheză – 82% și cu limba română – 77%.

Cel mai lung cuvânt din limba italiană este considerat a fi “precipitevolissimevolmente”, cuvânt care înseamnă “într-un mod foarte rapid”, are 26 de litere și a fost folosit pentru prima oară de scriitorul Francesco Moneti în anul 1677.

Câteva cuvinte conțin patru consoane consecutive, inclusiv „substrato” (substrat), „sanscrito” (sanscrită), inscritto (inscripționat) și „instradare” (pentru a direcționa)

În limba italiană, există 2 cuvinte care conțin 7 vocale consecutive: ‘ghiaiaiuolo’ (persoană care produce sau comercializează nisip/pietriș) și ’cuoiaiuolo’ (persoană care produce sau comercializează articole din piele).

Italiaenilor le place să dubleze consoanele. Unele cuvinte au cel mult patru perechi de consoane, inclusiv unele forme conjugate „appallottolare” (de a balona) și „disseppellire” (de a săpa). Însă rar veți găsi o dublare de ‘q’. Unul dintre puținele cuvinte este „soqquadro”, care poate fi tradus ca „dezordine”

În Statele Unite ale Americii, italiana este vorbită de aproximativ un milion de persoane, cu toate că numărul persoanelor cu origini italienești e de peste 17 milioane.

În Italia există mai multe dialecte regionale. Cel mai des întâlnit este dialectul napoletan, dialect ce este vorbit de peste șapte milioane de persoane.